Cu dedicaţie!

cândva în micul golf bizar
vestitul leu era pescar
şi pescuia de zor avid
sã-şi facã pofta de-un guvid

dar vai pe marea cea amarã
o caravelã temerarã
veni având ca cãpitan
o vulpe c-un surâs viclean

atunci se-ndepãrtarã iute
toţi peştii insulei pierdute
şi undiţa fãrã noroc
nu prinse nici un mormoloc

(cârtiţa arheoloagã vru şi ea sã se retragã)

Dar n-am mai plecat, din felurite pricini, aşadar voi începe sã furnizez nişte mâzgãleli.

Din pãcate nu vã pot distra chiar acum, abia am aterizat şi se prefigureazã o plimbare pânã în Ungaria, din care mã voi întoarce repejor. Rãmâneţi pe-aici, dragilor.

Pânã atunci, Varna, …

Mai departe »

Probabil vã miraţi în ce cotlon m-am ascuns. Ei bine, sunt sãnãtos şi plin de viaţã. Voi reveni dupã ce dau o fugã – în diverse scopuri – pânã în Bulgaria. Mã întorc duminicã. Dacã îmi mai screme mintea ceva pânã atunci, şedeţi tihniţi cã veţi afla.

Pentru zilele astea rupte dintr-un basm frumos e cazul sã le mulţumesc multor omuleţi. Adicãtelea Oanei (chiţ!), lui Fritz, amicului G. (care m-a îndrãgostit de carcaletele mortal sambuca-tequila-tabasco), întregii drojdierimi, stimatului tatã cu care am dovedit multe sticle de vin plângând muzica vremurilor bune şi, nu în ultimul rând, lui Iisus, pentru cã performanţele lui în materie de actorie şi yoga au fãcut posibilã aceastã vacanţã.

Zi-le tu, Ştefane.

îmi urlã anii înecaţi în mâl
ce şanţ alunecos ce noapte udã
eu nu mã mişc de-aici urzica-i crudã
un fluture a fluturat fâl fâl

apoi a rãsãrit un melc stingher
sã-mi rumege cu lene pe la gene
parcã mã-ntreabã dumneavoastrã nene
de ce petreceţi noaptea în plein-air

e primãvarã fãrã doar şi poate
salcâmilor le ies inflorescenţe
la ora asta toţi beţivii dorm

au sã înceapã sã mã doarã toate
cocoşii cântã pumnii mei sunt zdrenţe
iar eu iubito te urãsc enorm

Contradicţii neantagoniste.

Câinii maidanezi mãnâncã în continuare carne de om.

Dar ãsta-i un fapt prea bine cunoscut ca sã-l mai bat în piuã. Iar eu am promis cã voi fi tare absent o vreme, din raţiuni de sictir şi boalã. Azi-noapte am stat în frig cu Oana şi-am desenat chestii nostime – primele mele lucrãri în cooperare, de care-s tare mândru. O somez pe dumneaei sã le coloreze.

Pânã atunci, capodopera serii. Pe care am colorat-o şi eu, pentru diversitate.

Cã tot am o rãcealã sorã cu holera şi un spleen cât casa în creieri, profit de vocea mea transf(r)iguratã şi vã ofer primul cântecel dintr-un viitor mic album de cvasi-folk. Se cheamã “Hoţ de drumul mare” şi-i un blues de puşcãriaş inspirat din folclor.

urcã mamã sus pe cruce
sã vezi duba cum mã duce
şi dã-n mine cu bastonu’
domn’ sergent cu tot plutonu’

eu sunt hoţ de drumul mare
când mã sui pe cal cãlare
dar am mers pietonal
şi-am ajuns la cremenal

mamã eu sunt mic de trup
ce sã caut eu la zdup
acolo n-am revolverul
sã-mi confirme caracterul

urcã mamã sus pe cruce
sã vezi duba cum mã duce
am sã stau închis cu cheie
şi-am sã mã întorc femeie

eu vin dar nu-i nici dracu’ sã-mi deschidã
azi mamã astãzi sunt cu toţii duşi
miroase-a doliu a formaldehidã
şi primãvara iese pe sub uşi

un kil de vin şi-o sorã medicalã
şi pânzã de tifon dac-aş putea
primi ar fi grozav dar casa-i goalã
şi cad perdelele de catifea

când o sã se întunece de ploaie
eu am sã sparg fereastra şi-am sã zbier
azi mamã astãzi am mâncat bãtaie
un terci însângerat cu gust de fier

Absentez din pricina traversãrii unei perioade tulburi cu psihoze şi tot tacâmul. Între timp (sub influenţa tare beneficã a amicei A.) m-am hotãrât sã mai pun mâna şi pe creion, sã zmângãlesc serios dupã nişte ani buni de inactivitate. Iatã şi prima tentativã, domnul Mihãiţã, care mi-i tare drag ca actor. E doar o probã, nu daţi cu pietre dacã vi se pare desenat cu curul.